Totul a început când eram doar un adolescent, undeva pe la 15–16 ani, când deja simțeam atracția pentru fotografie. Neavând posibilități la vârsta respectivă, tot ce puteam face era să visez. Țin minte că pe la 16 ani am avut primul meu telefon cu care puteam face fotografii. Mi se părea fascinant cum poți „îngheța” într-o imagine amintiri care vor rămâne acolo permanent. De atunci, visul a rămas în sufletul meu.

Mai târziu, după șase ani, odată cu o situație financiară mai bună, am început să activez în domeniul videografiei și fotografiei. Până în prezent, mă consider un om împlinit, pentru că mi-am găsit o activitate la care pot petrece chiar și 24 de ore fără să simt că muncesc, să fac lucrurile din plăcere și să simt cu adevărat că trăiesc

De ce iubesc această activitate?

Pentru că lucrez cu oamenii, cu emoțiile, experiențele și trăirile lor, știu că doar eu, în acea zi, le pot surprinde în lentila aparatului meu, într-un mod unic, care, mai târziu, își va lăsa amprenta. Iar asta mă face să mă simt util și foarte fericit că pot face acest lucru.